Aparitie editoriala:DREPTUL LA CULPA de Lucian Hetco
Datum: 13.01.2004

In aceasta saptamana a aparut la Cluj ( editura EIKON ) volumul "Dreptul la culpa", al doilea volum de poezie al compatriotului nostru Valeriu-Lucian Hetco din Göppingen, webmaster al paginilor Agero.

Domnul Hetco este organizator al cenaclurilor literare ale asociatiei din Stuttgart. Alaturat va prezentam o recenzie de carte (de fapt prefata cartii) facuta de criticul literar Victor Cublesan si poza copertei dupa pe un tablou al pictorului expresionist german Edward Munch, intitulat "Der Schrei" (strigatul).

PREFATA
 

Diaspora româneasca a fost si continua sa fie, din nefericire, un fenomen putin coordonat organizatoric, mult mai putin cunoscut în tara decît se crede de regula, reusind invariabil sa se faca remarcata prin individ, printr-o personalitate, mai mult decît printr-un effort concentrat de grup. Si totusi, daca în strainatate cultura româna continua sa subziste în cercurile românesti si sa îsi faca semnalata prezenta, acest fapt se datoreaza mai ales unor entuziasti, unor animatori culturali care nu-si abanoneaza vocatia, în ciuda indiferentei tot mai apasate care pare sa cuprinda societatea româneasca atunci cînd vine vorba de cultura. Valeriu – Lucian Hetco este unul dintre acestia. Stabilit din 1990 la Stuttgart, este co-fondator al asociatiei AGERO în cadrul careia se ocupa revista pe internet AGERO (http://www.agero-stuttgart.de – o adresa care merita vizitata, fiind una dintre putinele pagini românesti de cultura realizate profesionist si din punct de vedere tehnic, pentru a nu mai mentiona volumul mare de informatii pe care îl ofera). Dar, ca si oricare entuziast care se respecta, Valeriu – Lucian Hetco este mai mult decît un animator, încercîndu-si talentul si în scris. Primul sau volumde poezii a aparut în urma cu doi ani, tot la Cluj, Dreptul la Culpa fiind cel de-al doilea care, iata, vede lumina tiparului tot în România.

De la început trebuie sa remarcam ca tipul de poezie practicat de catre autor este aparte. Si asta pentru ca majoritatea influentelor care au bîntuit literatura noastra în ultimii 15 ani par sa aiba o alta pondere si un alt efect. Sînt vizibile mai degraba influente ale poeziei optzeciste si, într-o oarecare masura, ale liricii occidentale. Poezia lui Valeriu Hetco adopta o forma libera, renuntînd la rima si ritm, dar acordînd înca o doza sensibila de importanta cadentei frazarii, fapt vizibil în atentia cu care sînt decupate versurile. Un aspect cu totul particular este notabila lipsa de apetenta a autorului pentru coloristica. Inventariind poemele se constata o predilectie pentru stralucire, pentru lumina vazuta în variante ale sale (stralucirea soarelui, a stelelor, a metalului). Valeriu Hetco se numara printre acei foarte putini poeti care pun un accent minimal pe componenta picturala, preferînd întotdeauna epitete din alte zone ale simturilor. Prefera sunetele, senzatiile lasate de pipaitul suprafetelor, mirosul. Vizualul se compune din sabloane minimale care slujesc mai mult ca o punere în scena. Si asta pentru ca autorul îsi propune sa vorbeasca despre inefabil, despre intangibil. E un joc abstract care pune în balanta pe de o parte concepte, iar pe de alta parte sensibilitatea nuda a autorului. Poeziile sale sînt astfel reactii senzoriale, aproape viscerale si deci semi-indicibile ale individului pus fata în fata cu propriul sau univers, pe care nu neaparat îl întelege, dar îl ’’simte’’ si îl savureaza. Un fel de hedonism vazut într-o oglinda cosmica. Putem spune fara sa gresim ca Valeriu Hetco reuseste în demersul sau poetic. Experienta de cititor a volumului Dreptul la culpa este deosebita si plina de satisfactii. Nu putem decît sa remarcam masura în care acest al doilea volum rafineaza si potenteaza formula poetica avansata de cel dintîi.
 

Valeriu - Lucian Hetco demonstreaza prin Dreptul la culpa calitatile unui veritabil poet, propunînd o scriitura inedita, densa si nu lipsita de emotie.

 

Victor Cublesan