|
|
 |
|||||||||||||||||||||||||||||
|
Pledoarie pentru dialog Dr. Gheorghe Săsărman
Ţine de domeniul evidenţei că, asemenea altor grupuri etnice, îndeobşte mai bine organizate, comunităţile româneşti au şi ele destule motive de a căuta împreună o cale, acceptabilă pentru toţi, de a-şi afirma prezenţa şi aspiraţiile la scara întregii Germanii. Păstrarea identităţii noastre culturale în contextul integrării în societatea germană, iniţierea de acţiuni în comun (turnee cu spectacole, concerte, conferinţe sau expoziţii, festivaluri de anvergură, serbări câmpeneşti, pelerinaje, excursii, întâlniri pe profesiuni, cursuri de limbă, istorie şi cultură românească etc.), obţinerea de sprijin pentru astfel de proiecte, extinderea circulaţiei şi audienţei la nivelul întregii ţări în domeniul publicaţiilor, inclusiv electronice, sau al emisiunilor radio, schimbul de idei şi de experienţă, informarea şi comunicarea intercomunitară, precum şi dialogul cu autorităţile federale, cu instituţiile statului român, cu comunităţile româneşti din alte ţări – iată tot atâtea obiective care depăşesc capacitatea logistică a unor structuri locale. Ele justifică cu atât mai mult găsirea unor modalităţi de conlucrare armonioasă, cu cât şansele de succes ale unui forum îndreptăţit să reprezinte ansamblul comunităţilor româneşti, să vorbească în numele tuturor, ar fi incomparabil mai mari decât cele ale unor acţiuni izolate, ale fiecărei asociaţii în parte.
Dar tocmai acestea şi sunt ţelurile pe care şi le-a propus, încă de la înfiinţarea ei în noiembrie 2002, LARG. Concepută ca organizaţie-umbrelă, Liga oferă asociaţiilor membre cadrul organizatoric suplu şi flexibil al unei structuri de tip reţea, unde fiecare dintre acestea îşi păstrează integral autonomia, libertatea de decizie, statutul propriu, particularităţile, obiectivele specifice. Liga este neutră din punct de vedere politic şi religios, în sensul păstrării echidistanţei faţă de diferitele partide şi faţă de culte, fără a impune însă în vreun fel o conduită similară asociaţiilor membre ci, dimpotrivă, garantându-le un tratament egal, indiferent de orientarea lor particulară – ceea ce, printre altele, face cu putinţă prezenţa în Ligă a unor asociaţii parohiale, alături de altele cu caracter strict laic. Asociaţiile membre sunt întru totul egale în drepturi, în cadrul adunării generale fiecare dispunând de un vot, iar cotizaţia anuală, simbolică (60 euro pe an, şi există propuneri de a fi redusă), este aceeaşi pentru toate. Hotărârile adunării generale, adoptate prin votul majorităţii, privesc doar activitatea comună şi nu au incidenţă asupra vieţii interne a asociaţiilor membre. Comitetul de conducere, ales pe o perioadă de doi ani, asigură între adunările anuale, în limitele statutare, conducerea operativă a Ligii.
Aşa stând lucrurile, ar putea să pară de mirare că, în cei cinci ani de când fiinţează, nu toate organizaţiile româneşti au aderat la LARG. Desigur, nu e un secret că la adresa Ligii sunt formulate o serie de observaţii critice, unele oarecum întemeiate. Se afirmă, de pildă, că activitatea LARG ar fi nesemnificativă sau, în orice caz, prea puţin cunoscută. Evident că e loc întotdeauna pentru mai bine, pentru mai multă transparenţă, după cum, pe de altă parte, au existat şi dificultăţi temporare, datorate retragerii, din motive personale, a unor membri ai comitetului de conducere. Trebuie spus totuşi că activitatea Ligii este de fapt suma activităţii tuturor asociaţiilor membre şi, în acest sens, bilanţul este fără îndoială notabil, chiar dacă nu i s-a făcut îndeajuns publicitate. Dar şi la nivelul la care, pe bună dreptate, se afirmă că întregul e mai mult decât suma părţilor sale, au existat acţiuni importante (să amintim doar întâlnirile, iniţiate de LARG, ale reprezentanţilor comunităţilor româneşti) – asta pe lângă activitatea curentă a membrilor comitetului de conducere, informarea reciprocă, comunicarea cu şi între asociaţiile membre, prezenţa în cadrul Forumului Germano-Român (din al cărui Curatorium Liga face parte), sau demersurile pe lângă autorităţile germane şi române.
Intensificare acestei activităţi şi o mai bună publicitate ar avea, bineînţeles, darul de a face mai convingătoare şi mai atractivă ideea apartenenţei la o asemenea organizaţie-umbrelă. În acest scop, ar fi de găsit modalităţi mai eficiente de cooperare între delegaţii asociaţiilor membre, între membrii comitetului de conducere, având în vedere că dispunerea în teritoriu şi distanţele apreciabile fac dificilă şi costisitoare întrunirea persoanelor, prezenţa lor fizică şi contactul nemijlocit – fără de care, totuşi, chiar în era mijloacelor de comunicare electronice, stabilirea unor relaţii interumane armonioase, decisive pentru un climat productiv, poate fi uneori mai anevoioasă.
Se ştie prea bine că LARG e încă departe de a fi un for reprezentativ pentru totalitatea comunităţilor româneşti din Germania. Cu toate că nu o dată i s-a reproşat contrariul, Liga nici nu a emis asemenea pretenţii, subliniind mereu că se pronunţă doar în numele asociaţiilor membre. Acest deficit este însă o piedică serioasă în atingerea acelor obiective care depind în mod esenţial de reprezentativitatea deplină şi necontestată a demersului. Dacă activitatea Ligii nu a adus până acum roade mai multe, ceea ce pe unii îi mai face să se îndoiască asupra foloaselor aderării, este şi pentru că îi lipseşte legitimarea de a acţiona în numele tuturor. Avem aici, aşadar, un caz tipic de cerc vicios – LARG nu e convingătoare pentru că nu e reprezentativă, şi nu e reprezentativă pentru că nu-i suficient de convingătoare. Soluţia ar fi, totuşi, ca şi acele asociaţii care mai stau încă pe gânduri să adere la Ligă, acordându-i creditul necesar spre a deveni, în mod legitim, acel for reprezentativ de care românii din Germania duc deocamdată lipsă.
Există însă şi acuzaţii abjecte, născute nu din dorinţa de a ajuta, ci din ură înverşunată împotriva oricărui gând de bine. A fost astfel lansată legenda infamă cum că Liga ar fi fost întemeiată la „porunca” guvernului român, cu misiunea de a înrola comunităţile româneşti din Germania în slujba intereselor de partid ale acestuia. Asemenea învinuiri calomnioase, pe care LARG le respinge categoric, nu dovedesc altceva decât caracterul josnic al celor care le pun în circulaţie, meşteri în a semăna zâzanie, neîncredere şi suspiciune, le dezvăluie adversitatea vulgară faţă de eforturile de consolidare a coeziunii dintre membrii, organizaţiile, comunităţile diasporei româneşti. Sunt metehne amintind de vremea tulbure a uneltirilor unor odioşi agenţi ai Securităţii, vreme care, din fericire, a apus – pentru totdeauna.
LARG nu pretinde nicidecum că ar deţine piatra filozofală, că drumul deschis prin constituirea ei este singurul sau cel mai bun cu putinţă. Iniţiind actuala Întâlnire, noi credem că a venit vremea să căutăm împreună, cu toţii, soluţia cea mai potrivită, care să întrunească adeziunea cea mai largă, pe calea spre realizarea doritei şi necesarei unităţi. Liga rămâne pe mai departe deschisă tuturor celor care vor să i se alăture, dar în acelaşi timp suntem gata să analizăm orice altă propunere care ar tinde spre atingerea aceluiaşi ţel. Mai presus de toate, ne bucură reluarea dialogului constructiv, fără idei preconcepute, şi socotim că a milita pentru continuarea lui, pentru găsirea unor forme adecvate de permanentizare a dialogului, de înlesnire a contactelor şi a comunicării, reprezintă acum o cerinţă de prim rang.
Dr. Gheorghe Săsărman preşedinte de onoare al LARG München, 23 mai 2007
|
|||||||||||||||||||||||||||||
