Interviul acordat de presedintele LARG, domnul Lucian Hetco

postului de radio Renasterea din Cluj

 Postul de radio Renasterea este patronat de Arhiepiscopia Ortodoxa a Vadului Feleacului si Clujului,

 in care ierarhul direct este IPS Bartolomeu Anania.

Interlocutor a fost doamna Flavia Teoc

Flavia Teoc: Poate vi se va parea un loc comun si desuet, dar cred ca e important sa stabilim circumstantele plecarii dumneavoastra. De ce ati facut aceasta alegere? Ceea ce as vrea sa stiu nu este legat de motive economice sau sociale, ci felul in care profilul dumneavoastra de intelectual roman a acceptat posibilitatea acestei despartiri.

Lucian Hetco: Motivele economice doresc sa le exclud in general, deoarece la  data plecarii mele din tara, aveam o situatie personala mai mult decat buna. Motivul principal a fost dorinta personala de a cunoaste democratia adevarata si de a trai intr-o noua cultura, cea germana, pe care o intelegeam partial si o respectam. Imi doream de asemenea pentru mine si familia mea o viata demna, corecta, fara coruptie si nepotisme, asa cum o cunoscusem  inca in vremea dictaturii comuniste din Romania.

Eram si foarte tinar, aveam 25 de  ani, dar cunosteam deja suficient de bine limba germana. As vrea sa va spun ca nu am privit emigratia ca o aventura, ci am calculat din timp perspectivele familiei mele, fiind casatorit cu o nemtoaica din Banat, ni se garantau astfel drepturile integrale dupa legislatia germana de atunci, ca de exemplu recunoasterea si dreptul de pastrare a cetateniei romane, dobandirea celei germane, ni se recunosteau atat vechimea in munca, cat si anii de studiu. A fost o "provocare" a anilor mei tineri, care insa a venit la timp si pe care am luat-o ca atare si nu am regretat-o niciodata.

Vorbiti-ne despre inceputurile revistei pe care o conduceti. A fost dificil sa strangeti in jurul dumneavoastra scriitorii romani dornici sa continue sa scrie si a publice pentru confratii lor din diaspora? Enumerati cateva nume dintre cele mai pretioase colaborari.

Revista Agero este o revista de cultura pe internet, este o parte integranta deosebita a primei pagini web a romanilor din Germania, pagina web fiind initiata si condusa de mine incepand cu anul 2000, aflata pe web la adresa http://www.agero-stuttgart.de . Dupa infiintarea acestei asociatii am discutat impreuna cu colectivul de cultura de atunci si posibilitatea de a publica in paginile web ale Agero lucrari  in limba romana cu caracter informativ si cultural in general, pe teme de istorie, eseuri diverse, proza scurta, poezie contemporana, jurnalistica. Structura a ramas neschimbata de-a lungul anilor. Asa s-a  nascut Revista Agero.

Am continuat in asociatie dupa aceea cu organizarea cenaclurilor literare ale Agero in Stuttgart, doua la numar in fiecare an, unde am inceput treptat sa adunam scriitori romani din diaspora, am sprijinit multi poeti tineri, muzicieni, artisti plastici pe care i-am invitat la Stuttgart sa expuna opera personala, sa isi prezinte cartile si lucrarile. Am lansat  anul trecut chiar un volum de poezie impreuna cu Centrul Cultural Suceava, primul volum de acest gen din tara, a poetilor romani din diaspora, un unicat,  care aduna 25 de poeti romani din diaspora, consacrati partial, intr-o culegere inedita, poeti care au primit odata cu aparitia acestui volum si cate un premiu Labis. Volumul se numeste „Blestemul lui Brancusi“ si contine poezia "fiilor unei tari risipitoare“.

Acum, daca ma rugati sa enumar cele mai pretioase colaborari, ma puneti usor in dificultate. Eu i-am considerat pe toti cei care colaboreaza cu Revista Agero indiferent de locatia personala, egali – ca si colaboratori ai unei reviste de cultura in limba romana, o revista care ii aduna global pe toti romanii care scriu, indiferent de tara de rezidenta. Sigur ca sunt nume cunoscute printre corespondenti, poeti consacrati, istorici, sociologi, membri ai Uniunii Scriitorilor, profesori universitari si jurnalisti.  Dar nedorind sa dau nume aici, va invit sa parcurgeti lista tuturor corespondentilor Revistei Agero pe net. Sunt actualmente peste 110 corespondenti ai Revistei Agero la 5 ani de la infiintarea sa, care au publicat de-a lungul anilor in paginile web si care s-au afirmat partial si prin aportul asociatiei Agero, iar unii chiar au debutat in paginile noastre. Pentru mine sunt cu totii valorosi, iar succesul Revistei Agero este meritul celor care au contribuit la formarea ei – este succesul si munca corespondentilor mei de-a lungul anilor.

Care sunt obligatiile ce va revin ca presedinte al Ligii LARG? Faceti o scurta descriere a activitatii acestei ligi precum si a colaborarilor acesteia cu alte organizatii romanesti din diaspora.

Ca presedinte al Ligii detin un mandat de doi ani, intre 2004 si 2006. Sunt al doilea presedinte al LARG si rolul meu este de a asigura buna functionare a acestei organizatii nepolitice si non-profit. Desigur ca reprezentam interesele micilor comunitati si asociatii romanesti din Germania la nivel local in primul rand in plan cultural, dar si  social. Exista si dialogul constructiv cu alte organizatii germane si romanesti din Germania, precum si cu oficialitatile romane, cu ambasadele si consulatele romanesti din Germania. Organizam o data pe an o intalnire a tuturor asociatiilor romanesti din Germania la Berlin. Anul trecut in decembrie 2004 ne-a gazduit Ambasada Romaniei si Institutul cultural „Titu Maiorescu“ din Berlin. Am avut atunci si prilejul de stabili relatii personale bune cu inalti demnitari germani, carora le-am descris situatia comunitatilor romanesti, problemele legate de integrarea romanilor in societatea germana, greutatile pe care le avem prin faptul ca nu avem inca suportul financiar necesar, probleme legate de situatia bisericilor ortodoxe romane din Germania, care speram noi vor adera cat de multe  la liga, asa cum a facut-o pina in prezent Mitropolia pentru Germania din Nürnberg  si parohia „Nasterea Domnului“ din Stuttgart, care poseda deja o biserica proprie, nefiind obligata sa plateasca chirie, asa cum o fac celelalte parohii romanesti din Germania. Desigur ca orientarea Ligii este activa pro Romania, sprijinim procesul de aderare al Romaniei la Uniunea Europeana pe care il consideram normal si ireversibil.

Cel mai recent volum al dumneavoastra a aparut la editura clujeana Eikon. Cum a fost primit de presa culturala si de romanii din diaspora?

Ultimul meu volum de poezie a aparut la Cluj, in cadrul editurii Eikon. Volumul se numeste „Dreptul la culpa“ si din cate stiu eu a fost bine primit de catre critica si cititori. L-am lansat initial la Cluj la libraria Humanitas si dupa aceea la Stuttgart si la Suceava, in  mai multe orase din Bucovina, la Falticeni, Radauti, Vatra Dornei, Gura Humorului, Campulung Modovenesc, in cadrul Festivalului national de poezie „Nicolae Labis“.

Credeti ca reviste ca a dumneavoastra, activitatea culturala a romanilor plecati ar putea sa mai `indulceasca` felul in care romanii sunt vazuti in Occident? Care sunt greselile pe care le facem?

Desigur ca o revista de cultura impresioneaza la fel de mult in occident, asa cum impresioneaza si acasa. Din pacate pentru occidentali, care nu cunosc limba romana, este dificil sa aprecieze calitatea scrierilor si ale materialelor prezentate in Revista Agero. Este insa o realizare care cu siguranta ne aduce multa bucurie, noua romanilor, celor care o intretinem, dar si cititorilor nostri de pretutindeni.

„Indulcirea“ de care vorbiti Dvs. o realizam mai putin printr-o revista de cultura. Imaginea noastra in Occident se schimba insa treptat in bine. Exista deja o alta imagine a Romaniei , schimbare pe care o simt eu personal in Germania, fiindca am inceput sa fim acceptati si recunoscuti ca parteneri egali si seriosi.

„Indulcirea“ pe care o mentionati Dvs. in mentalitatea germana, puternic orientata spre pragmatism si rezultate economice, se va realiza insa numai cu o economie romaneasca dinamica si competitiva, cu o piata romaneasca cu o buna putere de cumparare, cu servicii bune la nivel occidental, cu o retea stradala comparabila cu cele occidentale si cu eliminarea coruptiei. Vestul a pus deja „lupa“ pe noi si ne va urmari ascensiunea, speram noi, cu respect. Este o munca uriasa a tuturor romanilor aflati acasa, dar si a celor din Occident, care vor duce acasa principii democratice si o noua mentalitate, aceea a muncii cinstite si bine facute.  Nu cred ca romanii fac greseli majore, ci mai degraba ca ar trebui sa stea cu capul sus si sa fie mandri de originea lor, sa nu accepte denigrarea de nici un fel, sa o combata activ nu numai prin vorbe ci si prin fapte,  sa asigure prin exemplul personal si comportamenul social echilibrat, o noua stabilitate pentru o imagine romaneasca pozitiva. La peste 2 milioane de romani aflati la munca peste tot in Europa, partial emigrati, aceasta imagine buna ar trebui sa fie un deziderat colectiv si cred ca intre timp este bine sprijinita si de statul roman.

Aveti un sfat, un indemn, pentru un tanar scriitor care, ramas in tara vrea sa vorbeasca Europei despre Romania lui?

Da, sa scrie in limbile de circulatie mondiala, sa aiba curajul sa scrie in engleza, germana, franceza, italiana si spaniola.  As incuraja financiar editurile romanesti ca sa  participe la aceasta actiune pro Romania si m-as bucura sa vad in librarii in occident cat de multi autori romani de exceptie, de ce nu chiar si contemporani noua, care au ramas necunoscuti pe plan international sau care nu s-au putut afirma in Romania din motive financiare, in ciuda unui talent evident. Avem o sumedenie de talente, poeti valorosi, istorici, sociologi si filozofi de exceptie. Nu ne putem reduce in timp sa ne mandrim cu cei „plecati“ de acasa, cum ar fi cazul lui Mircea Eliade, Eugene Ionesco, Ionel Perlea si altii. Cred ca romanii vor trebui pe viitor sa inlesneasca afirmarea varfurilor intelectualitatii romanesti inca de acasa, din tara, cu elan si cu mandrie. Avem ce sa oferim culturii europene si mondiale si ar fi pacat sa nu ne afirmam, fiindca potentialul nostru uman este de acum inainte capitalul nostru, nu numai in economie.

    Va multumesc.